Jurnal (horor) de mamica

Faptul ca voi fi mamica a fost, poate dupa gasirea "sufletului pereche" cea mai mare bucurie a acestui an. Dumnezeu mi-a demonstrat ca acolo unde omul esueaza el poate iar faptul ca am ramas insarcinata nu poate fi decant un miracol pentru care nu pot decat sa-i multumesc (dar despre asta vreau sa fac o postare speciala).

Asadar, aflarea acestei vesti mi-a produs o bucurie nebuna si nu puteam decat sa plang si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca mi-a ascultat rugaciunile.

Din pacate, sarcina presupune si minunata interactiune cu omul, mai exact cu doctorul. A fost un peripul lung si foarte dezamagitor. A gasi un doctor in ziua de azi e o adevarata aventura.

Primele luni

Cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata aveam 6 saptamani. Pentru confirmare am fost la o consultatie la o clinica privata, Medicover. In afara de pret - 80 lei - lucrurile au decurs in mod foarte civilizat. O doctorita tanara, amabila, care mi-a spus cate ceva despre ce avea sa urmeze pentru mine. A urmat o ecografie, pe care am facut-o la aceeasi clinica, pentru suma de 100 de lei. La fel, un doctor amabil, care ni l-a aratat pentru prima oara pe piticul nostru. Avea 4 milimetri si era un punctisor mic, undeva intr-o gaura neagra :) A fost foarte impresionant si tin minte ca aproape am zburat pana acasa, desi era foarte cald si hotaraseram sa mergem pe jos.

Vizita la medicul de familie mi-a adus noi sfaturi despre sarcina (2-3 lucruri) si un set de analize care trebuia platit, evident. Cand am intrebat de preturi am cam cazut pe spate. Una peste alta cel mai mic pret l-am gasit tot la Medicover, unde pentru 5 analize am platit 430 lei.

Evident era timpul sa incercam sa gasim totusi un doctor care sa monitorizeze sarcina. Si aici a inceput stresul cel mare. Dupa 2 saptamani aproape plangeam. Concluzia era ca fie cheltui milioane lunar pe analize si consultatii la o clinica privata, fie ma supun umilintelor dintr-un spital de stat. De fapt, contactul cu un spital de stat a fost unul singur, dar suficient sa imi provoace o repulsie profunda. Am ajuns la CFR 2, la o doctorita recomandata de niste prieteni. De fapt, corect este doar am ajuns la spital pt ca cu doctorita nu m-am vazut. Spitalul era in renovare si peste tot un praf infernal. Cu greu am gasit locul in care trebuia sa ajung. Am urcat 2 sau 3 etaje, nici nu imi mai amintesc exact, evident pe scari, in aclasi praf asfixiant. Intr-un final ajung la locul cu pricina. Stupoare. Vreo 20-30 de persoane intr-o sala care nu depasea 25mp. Rude ale celor care nascusera si gravide, unele cu burta la gura. 2 scaune si haos.

Era ora la care imi spusese doctorita sa vin dar cum sa intri cu nesimtire in cabinet cand asteptau atatea persoane... Stau eu vreo 3 minute si se deschide usa. Cand ma uit... 2 mese de consultatii ginecologice pe care erau 2 gravide. Nu tu paravan, nu tu discretie. Ca la crajma. Iar in cabinet vreo 10 persoane: medici, asistente infirmiere. Atunci am decis ca nu vreau ca sarcina sa fie o umilinta pentru mine. Am plecat.

Dupa alte 2 saptamani reusesc sa gasesc un doctor de la maternitatea Giulesti, dar la care trebuia evident sa merg la cabinetul lui privat. O fac si pe asta. Am mers de 3 ori. Ce m-a deranjat: asteptarea de minim o ora de la ora la care eram programata, felul in care m-a tratat. Niciodata nu am avut pretentia sa ma trag de sireturi cu nimeni si nici sa devenim cei mai buni prieteni. Dar, din pacate, aproape tot ce stiu despre sarcina stiu fie de pe internet, fie din discutiile cu verisoara mea, medic si insarcinata si ea, fie din experienta colegelor care au deja copii sau discutii in familie.

In afara de ecografie nimik. Mai mult, in luna a doua si a treia de sarcina am avut in vreo 3 sau 4 randuri niste migrene destul de nasoale. Spun asta pentru ca niciodata nu am avut dureri de cap, iar prin ce treceam acum era groaznic de suportat. Mi-am dat seama ca e vorba de migrena tot din ce citisem pe internet. Iar tratamentul l-am aflat.... tot de acolo. Pentur ca in momentul in care i-am spus doctorului acest lucru m-a intrebat sec "v-ati luat tensiunea"? "Nu", ii zic. "Pai sa va luati tensiunea". M-am blocat. Unde sa mi-o iau? La aprozar? La veterinar? Eram la el in cabinet, se presupune ca imi monitoriza sarcina si el ma trimite la plimbare...

A fost momentul in care am zis ma las de doctori si cand va fi sa nasc am incerdere ca Dumnezeu ma ajuta si merg la spital si gata.

Nu am povestit nimc despre spagile care se dau, pentur ca e deja arhicunoscut. Conteaza ca n-am fost bolnava niciodata si ca statul roman doar mi-a luat banii pe asigurari si de beneficiat canci. Ca n-am primit retete compensate decat de 1 sau 2 ori? Nici vorba. In prima luna am cheltuit 700 lei pe analize si doctori. Pt ca de spaga n-a fost vorba ca oricum platisem cu varf si indesat consultatiile. Iar diferenta nu era foarte mare. prietenele care au nascut imi spuneau ca dadeau doctorului la fiecare consultatie 50 lei, deci...

Dupa vreo luna insa o cunostinta imi spune: ti-am gasit un medic deosebit. Tanar, profesionist, aproape de tine. Nu ia spaga. Primul impuls a fost sa rad. Nu ia spaga? In Bucuresti??? No way. Sunt toti niste spagari. "Ar fi o singura problema", imi spune. "Care?". "Pai e... negru". Asta problema??? M-am maritat cu un tigan asa ca cuvantul rasism nu exista in vocabularul meu.

Contactul cu doctorul "ciudat"

OK zic eu. Hai sa incerc. Imi da numarul lui de telefon. Il sun. Nu raspunde. Dupa circa o ora ma suna el. Nu am auzit ca a sunat si vad apelul ratat abia pe la ora 7 seara. Imi iau inima in dinti si il sun. Incep eu sa ma scuz ca il sun poate intr-un moment nepotrivit la care el zice. "Nici o problema nu ma deranjati". Ii spun ca sunt insarcinata si ca o cunostinta a nascut cu el si daca ar putea sa ma monitorizeze si pe mine pe parcursul sarcinii. "Cu mare placere. Va astept, dar sa ma sunati cu o zi inainte". "Pe la ce ora, ca nu vreau sa deranjez". "Nu ma deranjati niciodata, puteti suna oricand". Raman eu putin mirata si zic "nu se poate". Chiar sa gasesc asa ceva in Bucuresti??? Hmm, zic eu, o sa imi "revin" cand merg acolo.

Vine ziua sa merg. Cum am convenit il sun inainte si zice haideti maine la ora 12. Ajung eu maine la ora 12 si stupefactie. Spitalul, care pe afara nu spunea nimic, decat ca era in renovare (se vedeau geamurile schimbate) arata... ca Medicoverul. Raman usor cu gura cascata cand vad o receptie si o asistenta care zambeste. "Ceva nu e in regula aici", imi spun... Asta chiar e spital de stat???? Curat? Oameni care zambesc????

L-am asteptat cam 10 minute pe doctor, timp in care prin micuta sala de asteptare s-au perindat pe rand doctori, asistente, infirmiere. Toti farte civilizat si saritori!!! Am zis ca am nimerit gresit. Intr-un final apare doctorul. Foaret placut fizic, cu o vorba relaxata, incurajatoare. Ii spun in 2 cuvinte ce si cum, se uita putin in fuga pe analize si zice "Ma scuzati dar a aparut o urgenta si trebuie sa intru neaparat intr-o operatie. Puteti sa reveniti?" "Nici o problema, in cat timp?". "Cam o ora si jumatate". Plec si revin la ora stabilita. Nu iesise inca din operatie. Ma asez si astept. A aparut dupa jumatate de ora. Vine glont la mine si incepe: "Va rog sa ma scuzati ca am intarziat, dar operatia a fost mai grea decat m-am asteptat. Imi pare rau ca a trebuit sa asteptati etc...". Ma uitam prostita la el nu nu intelegeam daca ce mi se intampla e real sau... Ce mai tura vura. Omul s-a purtat exemplar. Ne-am uitat impreuna pe ecograf si am studiat mogaldeatza, care acum avea 19 saptamani. Ii spun de migrene si cheama asistenta sa imi ia tensiunea. Asistenta la fel - politetea intruchipata.

Cand am iesit de acolo eram ametita. Am murit si am ajuns in Rai??? Hmm. O noua dovada ca Dumnezeu ma iubeste si ca m-a scos din mana macelarilor si a spagarilor.

Cu siguranta va intrebati daca am dat spaga. Sincer am vrut, dar pentru ca in afara de coafor sau cosmetica niciodata nu am facut asta chiar n-am indraznit, desi omul chiar merita (clar ca de revansta fatza de el ma vor revansa pentru ca nu a asteptat sa vada cat ii bag in buzunar ca sa stie cum sa ma trateze).

MedLife / Clinica Horror

In sfarsit eram o mamica fericita. Bebica incepuse sa miste. Deja se vedea cu ochilul liber cum dadea din maini si prcioruse, pentru ca salta usor burtica. Vine ziua de 14 octombrie in care aveam programare la ecografia morfo fetala de trimestru 2 4D, pe care cica o fac specialistii. Doctorul minune m-a trimis la minunata clinica MedLife despre care nu auzisem decat
lucruri care mai de care. Numai eminente de medici de 150 lei consultatia. Fac programarea cu o luna inainte.

Ma invoiesc de la serivici si mergem la ecografie. Ajungem la hiperclinica (ca asa se intituleaza) si intr-adevar totul era hiper acolo - mizerie, aglomeratie, jeg. La receptie un haos. Spun ca am venit pentru ecografie si ne conduce la o usa pe care nu scria decat niste cifre. Stam. Vine ora la care aveam programarea nimik. In fine dupa jumatate de ora suntem invitati. O doctorita acra, batrana (desi eu sitam ca trebuie sa fie mai tanara, din ce imi spusese doctorul). Il experdiaza pe sotul meu intr-un colt pe un scaun, pe mine pe pat si incepe ecografia. Vad inimioara cum bate si normal ca sunt impresionata. Imi spune sec sa nu vorbesc. Stam asa muti cu totii aproape jumate de ora. Noroc ca am fost elev silitor si am habar de la orele de anatomie cam cum arata organele. Observ ca se uita foarte mult la inima si la rinichi.

La final ma intreaba cum ma cheama. Ii spun. Zice nu aveati programare. Sunt stupefiata. Ii spun ba am, am facut-o acum o una si chiar ieri am sunat sa o confirm.
Asistenta aproape ca urla la mine. O impertinenta care m-a lasat masca. Eram prima oara in minunata clinica si nu ma dusesem de capul meu acolo. Intr-un final elucideaza misterul. Cei de la receptie ne adusesera la un cabinet gresit.

Imi spune sec ca ea nu imi poate da rezultatul si ca sa ma duc la medicul bun... Singura "greseala" pe care a facut-o a fost sa ne spuna ca e fetita (evident inainte de a constata ca ajunsesem la ea din eroare).

Plecam. Ajungem la cabinetul bun, unde insa se incheiau consultatiile. La ora 1 acolo incepea consultatiile un alt medic. Pe hol o alta familie care venise pentru ecografie tocmai de la Ploiesti. La fel. Facusera oamenii programare dar.... in loc de numele lor cea de la receptie trecuse numele altcuiva, care platise o chitanta inaintea lor la consultatia precedenta. Si asa aparea programat la 4D un ... barbat.

Faptul ca eram singurle victime nu se consola. Apoi a inceput cosmarul. Pentru ca noi discutam cu asistenta usor contrariati ca nu fusese vina noastra de toata incurcatura, apare doctorita. Se recomanda si ne intreaba care e problema. Ii lasam pe cei din ploiesti sa explice ce si cum. Oamenii evident nervosi pentru ca erau trimisi acasa, dupa un drum lung si 2 ore de trafic prin Bucuresti. Pleaca.

Venim noi. Ii explicam ce si cum si ca ni se facuse ecografia. Amabila zice haideti atunci sa vorbim cu colega mea sa va dea ecografia si gata. Ajungem la cabinetul acesteia. La care senina zice pai nu am salvat-o. Am sters, dar e o problema.

Cateva ore de stres si chin

Asta a urmat. Ii spui unei gravide ca e o problema apoi pleci relaxata!! Firea noastra omeneasca ne impinge sa ne gandim la ce e mai rau. Cand vezi ca se uita 10 minute la inima din toate partile si apoi la fel la rinici... fara sa iti spuna nimic nu poti deuce decat ca ar putea fi ceva la inima sau rinichi. Normal ca m-am umflat de plans. Pentru ca aveam de asteptat o saptamana pana sa stim daca copilasul nostru e bine sau nu.

Chiar daca sunt convinsa de faptul ca dupa atata asteptare Dumnezeu nu mi-a dat un copil care sa nu fie sanatos, totusi nu am reusit in acele ore sa scap de eternul "dat totusi daca....". DEgeama imi spunea una din colege ca pe ea si la 6 luni incercau doctorii sa o convinga sa faca avort pentru ca copilul chipurile era malformat si in final la nastere copilul era sanatos tun.

Intr-un final il sun pe doctorul minune, evident plangand. Incearca sa ma calmeze si imi spune ca o sa o sune el pe doctorita sa vada ce ii spusese babaciunea care imi facuse ecografia. Ma suna inapoi dupa un sfert de ora si imi spune sa stau linistita ca e totul in regula si ca nu e nici o problema si sa ma duc peste o saptamana sa refaca ecografia doctorita.

Concluzie

Lucrul care m-a marcat nu a fost atat faptul ca copilul ar fi putut avea ceva, pentru ca stiu ca dumnezeu imi va da un copil sanatos, ci felul in care un om, caruia ii dai 100 de euro pe o astefel de consultatie, o femeie, probabil mama la randul ei, poate fi atat de sadica incat sa arunce o vorba aiurea. Nu tu pic de discretie, de sensibilitate...

Acum, la aproape 24 de ore dupa incident nu mi-a mai ramas decat acel gust amar, dat de comportamentul unor oameni care au primit de la Dumnezeu darul de a-si ajuta semenii, dar care au uitat de asta si Dumnezeul lor a de venit "banul". Si din pacate in Bucuresti sunt majoritari.