Copiii

Copiii, mare responsabilitate. Desi nu am unul al meu - nu ca nu mi-as dori foarte mult... - am avut in ultima vreme ocazia sa fiu mai mult timp in preajma copiilor prietenilor mei.
Lucrul cel mai socant, dar si foarte placut, a fost cand, la cumparaturi fiind impreuna cu copiii uor prieteni, fetita mi-a spus asa tam-nisam: ai fi o mama foarte buna. Am ramas masca pentru cateva secunde, dar apoi am simtit asa o mare bucurie. Dragos a sarit si el imediat sa confirme, apoi Miruna mi-a spus: eu am trei mame - mama mea, C...., care e cea mai buna prietena a ei, S... si acum te am si pe tine.
Astazi, veneam spre munca si luasem si pustiul prietenei mele sa il las la scoala. Soferul ma intreaba: e al dvs, nu? Am zambit si i-am spus, nu, desi as fi vrut sa am un copil asa mare. Oricum se pare ca as fi o mama buna, asa mi-a spus Miruna, zic eu. La care Dragos intervine foarte repede si spune: eu am spus primul, nu Miruna. :)
Sunt foarte fericita. Copiii spun intodeauna ceea ce gandesc, deschis si raspicat. Iar daca ei zic ca as fi o mama buna, inseamna ca mai am o speranta. O zi frumoasa!