Acesta este titlul unei carti extrem de interesante, inspirata de Psalmul 23 - psalm care ne spune ca Dumnezeu este pastorul nostru care ne ajuta sa nu ducem lipsa de nimic si care ne calauzeste intotdeauna pe pasuni verzi si cai drepte. Iar versetele cele mai cunoscute, chiar si de catre cei care nu sunt pasionati de Biblie sau de Dumnezeu, sunt cele standard utilizate in filmele americane la faza cu inmormantarile: "Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii nu ma tem de nici un rau caci Tu esti cu mine".
Cand am citit aceasta carte nu m-am gandit ca pot avea o astfel de perspectiva a lucrurilor care ne incarca si ne ingreuneaza viata. Mai exact se vorbeste despre "bagaje" precum: suparari, nemultumiri, deziluzii, probleme, frustrari, ca sa nu vorbesc de lucruri mai grave, precum ura sau invidia. Cati dintre voi v-ati gandit ca acestea sunt intr-adevar "bagaje" care ne incarca sufletul si care au un singur efect, evident negativ asupra starii noastre de spirit?
Cati ati realizat faptul ca din cauza acestui "bagaj" care atarna atat de greu asupra noastra, viata noastra nu este ceea ce ne-am fi dorit. Acum stau si ma gandesc... pe vremea in care stateam in Bucuresti o zi din viata mea arata cam asa: trezit dimineatza si constatat fie ca un vecin tine mortis sa ne asurzeasca cu manele, fie ca apa calda nu are presiune (de parca tot palierul face dush la acea ora) - rezultatul: nervi si o stare de frustrare.
Deci imi deschid "geamantanul" si pun primele lucruri in bagaj. Plec. Pe strada, la prima trecere de pietoni, un sifer e mult prea grabit pentru a frana, asa incat balta mare de la marginea trotoarului mi se intinde acum gratios pe haine... Mai adaug in bagaj cateva injuraturi. Ajung la metrou. Inghesuiala si cei mai multi sunt certati cu apa si sapunul iar eu evident ma asez langa cei mai nespalati. Bodoganesc in gandul meu si pun si asta in "geamantan". Cand ma mai si calca pe picior sau imi da un cot vecinul care se tot foieste rabufnesc si avem un schimb de replici nu tocmai amicale. "Bagajul" meu se incarca.
Aterizez la servici si constat ca intre o sedinta de coafor si una cu croitoreasa sefa ne-a dat o roaza de sarcini (evident inutile, dupa cum se dovedesc ulterior de cele mai multe ori). Mai vad si ca colega X arata superb desi are 3 copii si o viata destul de grea, nu ma pot abtine sa nu fiu putin rautacioasa cu colegul Y, mai nou printre noi si... o tin asa pana seara cand abia ma mai tarasc spre casa.
Acum am gasit explicatia: am purtat toata ziua dupa mine un bagaj ingrozitor de greu, in care am pus lucruri inutile. Exact cum spuneam AM pus nu mi-au fost puse. Bietul sufletul meu...
O parabola foarte interesanta. Va recomand sa cititi aceasta carte, scrisa de Max Lucado. Pentru ca aici gasiti si solutia cea mai simpla de a scapa de acest bagaj inutil: Dumnezeu. Caci el, spune psalmul este pastorul nostru. Iar un pastor bun ce face? Isi duce oile spre pasuni vestede si lipsite de hrana? NU. Le calauzeste inspre locuri cu verdeata. Le poarta printre stanci, ca intr-o cursa cu obstacole? Evident ca nu. Intotdeauna pe carari drepte! Suficiente argumente, cred eu.
O ultima recomandare: cititi literatura crestina caci veti descoperi cum Dumnezeu a schimbat vieti si a salvat destine. Pentru ca verbul de referinta atunci cand vorbim dspre Dumnezeu este "eu pot".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu