Uda Clocociov

Mi-am luat o saptamana de concediu pentru ca efectiv simteam ca o sa mor de stres si oboseala. Cu mare greutate am obtinut aprobare pentru 5 zile asa ca am incercat sa exploatex la maxim fiecare moment.
Am avut un singur gand: sa ma odihnesc. Visul meu cel mai mare este sa stau o luna in concediu si sa dorm non stop. Din pacate cealalta jumatate este mult mai energica asa ca nu cred ca voi avea parte de asa ceva.
Totusi m-am odihnit. Am fost la tara - ador iesirile la tara mai mult decat orice. Un sat din sud unde nu te-ai astepta sa gasesti nimic spectaculos. Dar m-am indragostit de aceste locuri de prima data cand am mers acolo. O zona de dealuri, la granita cu Bulgaria. Fara semnal la telefon, fara alarme de masini, fara zgomotul tramvaielor are ies la 4 din depou.
Lucrul care m-a imprsionat cel mai tare: greierii. ERa singurul "zgomot" care se aude noaptea. Din cand in cand mai latra cate un caine sau se aude un muget de vaca sau un raget de magar. Iar dimineata, evident o adevarata "simfonie" a cocosilor. Sunt zgomote pe care le ador. Care imi plac. Care ma relaxeaza.
Nu am avut pana acum contact prea mare cu Oltenia, desi primul meu sot era de langa Ramnicu Valcea, la fel ca si cel mai bun prieten al meu. Am constata insa ca si zona de campie-deal poate fi placuta.
Uda Clocociov - are o rezonanta foarte ciudata care, prima data cand am auzit aceasta denumire, mi-a inspirat ceva urat, ingrozitor chiar. Cand am ajuns acolo insa... In fata casei o livada mica de meri. Casa facuta sub un deal. Pa langa casa serpuieste o carare. Treci de grajdul vacii, ajungi la catel - un Rex mic cat o pisica, dar care latra si se muceste de parca ar vrea sa te manance - dai de un grup compact de porci - si astia mici si foarte dragalasi (nici nu ma pot gandi sa mananc vreodata din carnea lor) si la fel de galagiosi cand te simt prin preajma - apoi vin gainile (despre ele o sa fie o postare aparte) - si se deschide dintr-o data livada de meri si gradina de legume.
Din pacate seceta din acest an se vede la fiecare pas iar pamantul extrem de lutos este arid. Singurele plante care au crescut sunt un fel de buruieni din care se fac maturi (la noi in Ardeal maturile de curte sunt de nuiele).
Cand te intorci spre stanga in lunca de la marginea satului vezi curgand un paraias apoi, putin mai departe Oltul. Cand este senin se vad muntii din Bulgaria (am uitat cum se numesc).
Cam asta a fost peisajul concediului meu si al multor week-enduri.
Acum a fost vremea strugurilor si am vazut o alta tehnologie decat la noi de preparare a vinului. Desi trebuie sa recunosc ca mie mi-e mai drag zdrobitaorea si teascul vechi pe care le foloseste tata. Mostenire de la strabunica si cu care se face vinul la noi in curte de ani de zile. In schimb aici zdrobitoarea este electrica si macina 13 saci de struguri in maxim 5 minute. Strugurii sunt zdrobiti intr-un fel de jgheab cum e cel din care, la noi, se adapa vitele. Un fel de vana din beton cu o scurgere. Mustul se scurge apoi pe teava de la jgheab printr-un furtun, intr-un ceaun de unde este dus in butoaie.
Totul a fost prea rapid... Imi amintesc cum face tata vinul, desi nu am mai participat cred de vreo 10 ani la acest "proces". Avem o zdrobitoare mica, manuala unde macinam strugurii nu foarte multi, stransi din vita din jurul casei. De aici strugurii ajung in teasc. Zdrobitoarea si lemnele de la teasc cu care se preseaza strugurii mi se par lucrurile cele mai fascinante. Iar imi amintesc de tata sau de bunicul presand strugurii in teasc si mustul rosu care se scurge. Desi nu imi place mustul si nici strugurii - dar imi place foarte mult vinul - toata tehnologia asta mi se pare fascinanta. Iar vinul inzecit mai bun decat majoritatea pe care le gasim azi in comert.
Oricum cel mai bun vin ramane cel pe care unchiul meu il face la Sorostin si un ziabar oltenesc pe care Mihai l-a adus, la un moment dat, in facultate, de undeva de la Dragasani.
Asadar nu am participat la partea cu must/vin. Am stat si am citit. Cohelo ca tot e la moda si pana acum nu am citit nimic scris de el. Razboinicul luminii. Un singur comentariu... ar vrea el Becali sa fie acel razboinic al luminii (desi in anumite parti se pupa). Freud dormea langa mine. Nu doar dormea ci sforaia de nu ma puteam concentra.
Spre seara evident am facut gratar cu paine facuta la test. O alta tehnologie pe care am descoperit-o in premiera. Bunica facea la Arad paine in cuptor in niste forme speciale. Nu pot sa spun ca imi placea foarte tare pentru ca era sfarimicioasa. Painea facuta la test este o alta tehnologie ciudata.
Testul este un fel de clopot cu gura lata facut din pamant (inclusiv balega) ars. Pe o vatra facuta din lut se face jar si se incalzeste acel test. Apoi se dau carbunii la o parte de pe vatra se pune coca si se acopera cu testul. Iese o paine nemaipomenita, din faina si apa doar.
Am prins si o nunta si m-au speriat obiceiurile. Totul, evident facut - no offence - in acel spirit de laudarosenie specific acestei zone. Ultima moda in sat este darul de dinainte de nunta. Cand se aduce un camion si se pune zestrea. Masina de spalat, firgider, mobila, etc. Cu cat strangi mai multe camioane cu atat estei mai admirat :) Obiceiuri si obiceiuri. Si n-am iesit la poarta sa vad alaiul, cum face tot omul. Ma asurzeau lautarii si nici nu imi placea muzica. Dar sunt obiceiurile lor si ma bucur ca se pastreaza. Un lucru care conteaza foarte mult... (nu mai comentez ca intru in altele, care nu fac obiectul acestui site).
Cam asta a fost minivacanta la Uda Clocociov. Astept cu nerabdare iarna, sa stau cocotata pe teracota.
Cand ne-am mutat prima data la casa aveam icnalzire cu teracote, pe gaz. Seara - aveam un singur televizor la acea vreme - placerea mea cea mai mare era sa merg la parinti in dormitor si ma asezam in fotoliu limpit de teracota, invelita in plapuma pana in gat si cat mai lipita de soba. Evident ca restul lumii statea lejera pentru ca era foarte cald. Dar cum eu sunt o foarte mare iubitoare de caldura... Astept iarna cu nerabdare, in primul rand pentru focul din teracota.