A mai trecut un an

A mai trecut un an... Sau am mai imbatranit un an... Inca un rid, era/este vorba mea. A fost o aniversare diferita de ceea ce am trait pana acum. Aceleasi zeci de telefoane de la multi ani si felicitari, sms-uri etc.

De data asta, insa, am facut o chestie tipic feminina, dar care nu ma caracterizeaza: mi-am petrecut ziua de nastere in magazine. Am inceput dimineatza la o cafenea cu micul dejun si o cafea maaaare. Si pentru ca magazinele erau aproape.... Nu am iertat aproape nimik. Mi-am cumparat tot ce mi-am dorit si intr-o oarecare masura am fost multumita.

Mai ales ca a fost primul an in care nu am primit nici un cadou de ziua mea (ciudat acum ca stau si ma gandesc..... chiar nimik, pardon am primit un buchet de trandafiri, dar nu i-as incadra in categoria cadourilor). La inceput m-am intristat. Te simti totusi asa abandonat. Dar macar am primit telefoanele de felicitare. Puteau sa nu fie nici alea :)). Aaa ce ingrata sunt... cand am revenit la Sibiu am primti o bratara de la verisoarele mele.

Dar sunt foarte fericita de ceea ce mi-am cumparat. Intre altele un mos craciu si un ren. Si vreau ca anul asta sa fac si eu casa frumoasa de craciun.

Mai ales ca la intoarcerea din concediu mi s-a intamplat un lucru socant... am intrat in casa, am aprins lumina si pentru prima data in 10 ani am simtit ca sunt .... ACASA. Niciodata nu am simtit Bucurestiul ca fiind casa mea. Nici acum nu imi pot explica cum, atat de brusc, Sibiul a ramas doar locul in care m-am nascut, de care ma leaga amintirile cele mai dragi. Da vreau sa merg la Sibiu. Ma simt bine acolo. Dar, totusi, Bucurestiul este casa mea.

Viata asta e asa ciudata... De asta nu as merge niciodata la ghicitoare. Nu vreau sa stiu ce urmeaza (oricum nu cred in chestiile astea). Vreau sa simt ca traiesc. Ca traiesc la maxim. Iubesc doza de inedit si de necunoscut de care ma lovesc zilnic.

Nu mai vreau sa imi fac planuri. Pentru ca de fiecare data s-au dus pe apa sambetei (asta ca sa ma exprim elegant, pentru ca altceva imi statea pe limba).