Am zece ani de cand sunt in minunatul Bucuresti si acum cateva zile am reusit sa intru pentru prima data intr-un teatru... Teatrul Ion Creanga - teatru pentru copii. Noroc ca serviciul asta mai are asa, din cand in cand, si partile lui bune.
Era un spectacol pentru copii oferit unor micuti napastuiti de soarta. Spectacolul a fost minunat. Ma refer la spectacolul din sala... Nu stiu daca este ceva mai frumos pe lumea asta decat un zambet de copil. Eu una m-am convins. Si probabil, nimic nu se compara cu zambetul copilului tau :) dar asta e o alta poveste pe care nu am experimentat-o... Ce sa-i faci, nu toti suntem asa de norocosi.
As vrea sa povestesc asa multe despre ziua aceea... Insa nu as putea sa o fac suficient de bine. A fost ceva.... M-am relaxat si chiar mi-au dat lacrimile pentru un moment... M-am gandit ce frumoasa e lumea vazuta prin ochi de copil. O lume senina, lipsita de griji, plina de exuberanta si entuziasm. Sunt chestii pe care, le uitam de cele mai multe ori.
Pentru ca uitam sa ne bucuram de lucrurile simple. De fapt, ca sa nu generalizez... Eu una am constatat ca am uitat sa ma bucur de lucrurile simple, care te fac cu adevarat fericit.
Evident ca acum am in cap o filosofie despre cat de grea si nedreapta e viata asta uneori... Azi am primit un mail cu multe cugetari. Si au fost canteva care mi-au agtras atentia in mod deosebit. Dar cel mai mult mi-a placut aceast proverb budist:
"Nu exista o cale spre fericire. Fericirea este CALEA!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu