joi, 28 aprilie 2011

Isus Hristos surclasat?! (aparent) de iepuraş?

Între sarmale, cozonaci şi ouă roşii gospodinele par să fi uitat şi anul acesta care este semnificaţia adevărată a Paştelui. Curăţenia obligatorie, întorsul casei cu susul în jos şi apoi gătitul par să fi acaparat întreaga atenţie. Pentru câteva zile am căzut şi eu în capcana aceasta.
M-am trezit brusc la realitate când, stând în cumpănă între ce să aleg: procesiunea Drumul Crucii (care se desfăşura pentru prima oară în Sibiu) sau spălatul greamurilor din bucătărie, soţul meu mi-a spus pe un ton ferm că în ultimele zile am cam neglijat cele sfinte şi m-am băgat cu totul în cârpe şi detergenţi.


Am primit cu foarte mare bucurie vestea privind organizarea procesiunii Drumul Crucii şi la Sibiu. În toamnă îl întâlnisem pe Daniel Leş (cel care îl interpretează pe Isus) la Târgul Olarilor. Văzusem imagini pe Internet cu procesiunea organizată în diferite oraşe din România şi chiar ne gândeam cât de bine ar fi ca acest eveniment să includă şi Sibiul. Am discutat atunci cu el şi soţul meu îi spunea cât de mult am dori să organizăm această procesiune şi în Sibiu. Fiind o biserică (încă) mică nu am putut face lucruri concrete din punct de vedere financiar pentru a sprijini acest eveniment dar ne-am bucurat să putem participa.
Fără să critic (deşi s-ar merita) vreau să remarc doar un sigur lucru: sibienilor ar trebui să le fie ruşine să afirme că sunt creştini. Vi se pare dur? Poate dar acesta este adevărul. Înainte cu o săptămână a fost organizată o procesiune de Florii de către biserica ortodoxă. O participare la fel de slabă. Câţiva preoţi, câţiva studenţi la teologie şi nu mai mult de 50 de credincioşi…
Nici Drumul Crucii nu a strnit un interes cu mult mai mare.
Mergeam pe Calea Dumbrăvii pentru a ajunge la locul de începere al procesiunii de pe Bulevardul Mihai Viteazu. Pe fiecare stâlp erau afişe cu femei despuiate, deghizate în iepuraşi (din care doar urechile şi coada mai erau îmblănite) care te invitau la a sărbătorii … Paştele în clubul x sau y!!!!
Şi acum îmi fierbe sângele în vine când mă gândesc cum oamenii au denaturat în aşa măsură Paştele, o sărbătoare sfântă. Ruşine! Ruşine! de trei ori Ruşine! Ne intitulăm creştini, ne facem cruce cu 10 mâini dar când este vorba de a face ceva concret suntem ocupaţi, avem lucruri mai importante de făcut, sau ieşim la înainteare cu celebra frază “de ce să fac eu?”.
Mă doare atât de tare când văd că cei care ar putea face ceva pentru trezirea creştinilor – şi mă refer aici la liderii bisericilor mari, preoţi sau pastori – au intrat ei înşişi într-o stare de confort şi, orbiţi de propria persoană nu mai văd turma, nu mai simt pulsul oilor.
Am citit recent o carte foarte interesantă despre mişcarea de trezire din Zalău. Am vazut mărturii impresionante pe CD. Şi comentariile pastorului Iosif Ţon despre starea bisericilor. Şi am înţeles că nu sunt eu nebună… Văd că şi alţii înţeleg ceea ce am înţeles şi eu: bisericile nostre sunt moarte! Cu toţii suntem robii unor tradiţii, ritualuri şi am devenit sclavii propriilor reguli, reguliţe şi regulişoare pe care le-am instituit.
Biserica vie, în care Duhul Sfânt mişcă şi conduce, a fost înlocuită de biserica predicilor elevate, foarte bine puse la punct, a hainelor asortate şi a tinerilor foarte la modă, mâncând seminţe la balcon şi aşteptând cu nerăbdare ca slujba să ia sfârşit.
Cred că noi chiar nu suntem conştienţi că mântuirea nu se opreşte la primirea şi mărturisirea lui Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor şi la botez. Cred că nu suntem conştienţi că totul se poate opri acum! aici! în secunda aceasta! Şi unde ajungem? În Rai? Ce glumă bună…. Cred că ar trebui să ne analizăm foarte atent, să nu ne mai îmbâtăm cu apă rece, să nu-l mai luăm pe Dumnezeu de prost, să ne pocăim cu adevărat şi să fim vii pentru El.
Procesiunea de Florii şi Drumul Crucii au fost două evenimente creştine majore pe care 99,99% dintre creştinii sibieni le-au trecut cu vederea. Din indiferenţă? Din indolenţă? De ruşine? Indiferent de motiv mi se pare foarte grav. Un singur lucru pe care Isus l-a spus: pe cine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui. Acest lucru puteam face participând la aceste evenimente!
Dacă eşti genul de creştin care vrea să stea ascuns în bârlogul lui, dacă crezi că bifând cu sfinţenie nişte ritualuri vei avea un bilet câştigător în drumul spre cer te înşeli! Facem tot felul de chestii complicate care, credem noi, ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu şi uităm să facem lucrurile simple, pe care El ni le cere.
Era o vorbă (nu-mi amintesc cine a spus-o): suntem aşa indiferenţi faţă de o mântuire aşa de mare… Am fost aşa indiferenţi la efortul unor semni de-ai noştri de a readuce în atenţie cel mai mare eveniment al creştinătăţii. Ruşine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu