joi, 8 decembrie 2011

Cura de slabire - prostia secolului

Lupta cu kilogramele în plus este o provocare constantă - cel puţin la modul declarativ - pentru multe femei. Subiectul este intens mediatizat şi amplu dezbătut. Am avut chiar un reality show pe această temă iar acum văd că devine la modă ca vedete supraponderale să fie protagoniste ale unor astfel de să le spunem tot reality show-uri.
 Nu cred că aş fi scris despre acest subiect dacă nu m-aş fi confruntat şi eu cu această problemă a supraponderalităţii. Şi eu îmi doresc să slăbesc pentru că deja cam suflu când fac puţin mai mult efort şi, în plus, o hernie de disc recent descoperită îmi impune imperios revenirea la o greutate normală.



De-a lungul vremii am citit multe despre tot felul de cure de slăbire minune, am ascultat păreri ale unor medici şi specialişti, am vorbit cu prietene care au apelat la tot felul de pastile. Astăzi am urmărit la ProTv emisiunea cu Minodora (nu sunt fan, nu o simpatizez, nici nu o antipatizez) care s-a angajat la un astfel de program. La un moment dat patroana salonului cu aparate minune de slăbit care sponsorozează show-ul îi reproşa Minodorei că nu a slăbit suficient din cauză că nu respectă regimul alimentar.
Prostii. Acum 4 ani de zile, când locuiam în Bucureşti, am început şi eu un astfel de program la salonul unei nutriţioniste foarte la modă, care apare pe la toate televiziunile şi ne dă sfaturi cum să slăbim (deşi ea nu prea este un exemplu din acest punct de vedere). Pe lângă regimul alimentar strict, doamna respectivă mi-a recomandat şi şedinţe de împachetări cu pătură fierbinte şi tot felul de creme şi şedinţe de electrostimulare (care evident costă foarte mult).
Efectul nu a fost cel scontat. Deşi am urmat regimul alimentar foarte strict nu am slăbit "cum trebuia". În plus efectul acelor şedinţe pe aparatele minune au fost cam apă de ploaie. Aşa cum spunea şi instructoarea de fitness cu care Minodora face sport, sigurul efect al aparatelor minune este acela că, într-adevăr îţi catifelează pielea, o tonifică şi îi dă un aspect plăcut. Toate acestea evident dispar între două astfel de şedinţe.
Pierderea în greutate însă ţine exclusiv de felul în care mănânci şi de câtă mişcare faci.
Recent am avut o discuţie şi cu un reprezentant al unei firme care comercializează produse care ajută la slăbit. Apoi am citit pe net opinii pro şi contra privind shake-urile repective care sunt, după cum susţine producătorul, un complex de vitamine care ar trebui să înlocuiască una sau două mese zilnic.
Una dintre verişoarele mele a slăbit luând nişte pastile chinezeşti care la foarte scurt timp după apariţie au fost retrase de pe piaţă, din cauza efectelor extrem de periculoase.
Tot astăzi am văzut la TV cum poliţia din Iaşi parcă a găsit un "laborator" medical clandestin unde în condiţii infecte se preparau unguente care apoi erau vândute pe internet.
Şi multe multe astfel de lucruri.
Personal am ajuns la următoarea concluzie: dacă vrei să slăbeşti iar efectul să fie durabil, trebuie să îşi schimbi complet stilul de viaţă. Trebuie să ai un regim alimentar sănătos, să mânânci de foame nu de plăcere, porţia să fie exact atât cât să îţi sature foamea şi, în plus, să faci mişcare. Nu există nici cure nici pastile minune. Sau dacă unele dintre acestea au efecte totul dispare când renunţi la ele pentru că, de cele mai multe ori, se revine la acelaşi stil prost de alimentaţie. Să nu mai punem botul la toate prostiile debitate de pseudo-specialişti!
În ce mă priveşte sunt perfect conştientă că m-am îngrăşat din cauza ciocolatei şi a meselor dezordonate, a ronţăielilor dintre mese. Deocamdată am probleme (de voinţă) în a renunţa. De exemplu chiar în această seară am decis că voi mânca doar o salată. Zis şi făcut. Mi-am făcut o salată de fenicul cu ridichi şi puţină brânză. După vreo oră, fără să îmi fie foame, am "gustat" două bomboane de ciocolată iar când m-am pus la calculator mi-am mai făcut 3 "sandwich"-uri din biscuiţi cu brânză. Repet, nu pentru că mi-ar fi fost foame, ci din cauza unor obiceiuri alimentare proaste dobândite şi la care mi-e cam greu să renunţ.
Şi apropo de mâncare, când urmam cura prescrisă de nutriţionist (pe care a trebuit să o opresc întrucât rămsesem însărcinată), cură compusă din 3 mese principale şi 2 mese de fructe între, uneori nu puteam să mânânc tot! A slăbi nu înseamnă a te înfometa! Este o greşeală foarte mare, din cauza căreia se pun, de fapt, mai multe kilograme decât aveai înainte atunci când opreşti cura.
Ţin minte că am văzut un reportaj la un moment dat despre luptătorii de sumo. Se spunea că pentru a ajunge la greutatea respectivă sunt înfometaţi toată ziua iar seara primesc un castron de orez. Efectul? Organismul înfometat o zi întreagă primeşte de la creier semnalul să trasnforme întreaga cantitate de mâncare în depozite de grăsime, pentru că "ştie" că a doua zi va face foame din nou. Şi aşa se ajunge la greutăţi remarcabile în timp scurt.
Ţin minte că acum vreo 4 sau 5 ani, înainte de faza cu nutriţionistul, am început să mânânc 3 mese, la ore regulate şi timp de 2 ani nu am mai mâncat deloc ciocolată. La vreo 5 luni după ce am început să mănânc regulat şi să nu mai amestec cartofi cu carne şi pâine, fără să îmi dau seama sau să fac vreun efort deosebit, am slabit vreo 7 kilograme.
Aşadar revin la concluzia anterioară: pentru a slăbi trebuie să ne schimbăm stilul de viaţă, lucru care înseamnă să mâncăm sănătos şi să facem mişcare.
Un ultim lucru: Biblia ne spune că trupul nostru este "templul Duhului Sfânt". Aşadar şi din dragoste pentru Dumnezeu ar trebui să fim mai responsabili cu trupurile noastre şi să fim atenţi de la cum ne îmbrăcăm, până la ce mâncăm şi cum arătăm per ansamblu.
Multă pace în inimi vă doresc şi Dumnezeu să vă (îmi) dea putere să ne menţinem un organism sănătos.

Un comentariu: