marți, 15 aprilie 2008

Mi-e sila de Romania!

Mi-e sila de Romania - e o expresie pe care am auzit-o adesea si de fiecare data am fost profund consternata. Am sustinut sus si tare ca indiferent de ce se intampla nu putem generaliza nu putem pune etichete. E o teorie valabila pana nu o simti pe pielea ta...

Din nefericire azi am fost nevoita sa calc intr-un spital din Bucuresti, "minunatul" spital de urgenta Pantelimon. Stiu ca cu multi ani in urma citeam ca Andreea Esca nascuse acolo si ma gandeam ca o fi ceva de capul lui. Fals.

De cum intri pe poarta nu vezi decat mizerie si vegetatia neingrijita. Intru pe o usa din termopan, proaspat pusa, banuiesc. INtr-adevar pe pereta dau de un panou mare care indica foarte frumos toate sectiile respective si etajul la care se gaseau. Intru pe cotloane si incepe calvarul. Zugraveala si tencuiala cazute, ici colo pete ramase de la vreo inundatie, si mizerie, foarte multa mizerie. Vad ca lifturile sunt destinate exclusiv bolnavilor, ma conformez si o iau pe scari.

De fapt vreau sa o iau pe scari, ca ma acosteaza un juma' de buletin, intr-o uniforma visinie. Cica agent de paza. Ma intreaba unde merg. Ii raspuns politicos ca vreau sa vizitez un var care tocmai avusese un accident de circulatie. Imi spune sec ca programul de vizita s-a terminat si ca sa revin a doua zi. Incerc sa ii explic ca omul nu e din Bucuresti, ca chiar trebuie sa il vad fiind imobilizat la pat. Paznicul zice: adica vreti sa treceti peste paza? Eu ce pot face? sa incalc regulile....

simteam ca mai am putin si explodez. DAr ma gandeam ca ma asteapta varul meu si ma calmez. il intreb pe paznic: pai si cum fac sa il vad. IMi raspunde sec: pai trebuie sa beau si eu o cafea... si isi freaca degetele. Ma conformez desi imi venea sa dau cu el de pereti, bag mana in buzunar si ii dau 5 lei. Asa la vedere. Nu se sfieste, se uita direct in ochii mei si imi face semn sa trec. Nici nu stiu cand am urcat 5 etaje. Eram plina de nervi si de revolta.

Ajung intr-un final la salon. Niste usi toate scorojite, pe care se mai vedeau ceva urme de lac. Inauntru un mobilier scorojit. Il vad pe varul meu imobilizat intr-un pat cu cearsafuri gri, adunate sub el, lasand descoperita o saltea albastra ingrozitor de jegoasa si ea.... Nici acum nu imi dau seama daca m-a socat mai tare starea in care era el sau jegul din salon.

Evident ca il intreb: nu le-ai dat nimic astora? Zice ba da un milion jumate asistentei si 100 de euro doctorului. Desi pentru un pensionar suma pare derizorie, pe aceste specimene, caci oameni nu ii pot numi, nu i-a sensibilizat. Si avem asa: una bucata doctor caruia i se rupe de pacienti si una bucata asistenta care, la fel, priveste impasibila la un bolnav imobilizat la pat, zacand in asternuturi vechi de o saptamana....

Niciodata nu am crezut ca exista atata decadenta in sistemul sanitar. Doamen fereste sa ajungi in spitalele din Bucuresti. Asta imi aduce aminte o o replica la fel de celebra a unei asistente de la minunatul Elias care i-a spus unei colege mai corpolente ca pentru o suta de mii nu se chinuie sa o ajute sa mearga la toaleta pt ca e prea grea....

Nu imi ramane decat sa sper ca Dumnezeu e mare si vede si il va rasplati pe fiecare dupa masura faptelor sale....


Traiasca Romania cea minunata!

Un comentariu:

  1. Din pacate printr-o situatie asemanatoare am trecut si eu cu mama mea, dar nu in Bucuresti ci in Brasov la neurochirurgie. In cele 2 saptamini pe care le-am petrecut acolo, bintuind coridoarele si implorind medicii sa intreprinda ceea ce este necesar sa nu moara mama (evident pe baza de recompense!),am trecut prin atita suferinta incit nu as fi crezut daca mi-ar fi povestit altcinvea. Pe linga insensibilitatea doctorilor si a asistentelor, in ciuda pretentiilor banesti, e multa mizerie, dezumanizare...e care pe care. Pacientul daca nu are un apropiat care sa umble pentru el sa ii rezolve problemele se poate considera din start mort...cel putin asa e la BV. Nu stiu cum e in restul tarii...foarte trist, dezolant. M-a marcat cumplit experienta aceasta si tocmai de aceea, atunci cind ma gindesc la acel spital ma considera o persoana foarte norocoasa ca nu mai am de a face cu sistemul acela....Incredibil ce au decazut romanii si cum se vind pe o bucata de piine....:((

    RăspundețiȘtergere